Cod deontologic Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale – septembrie 2011
CONSIDERENTE PREALABILE
Prezentul cod deontologic se situează în contextul creat de cadrul reglementativ existent, respectiv legea
audiovizualului, codul audiovizualului, codul civil, Convenţia europeană a drepturilor omului, jurisprudenţa
CEDO. Aceste reglementări sunt asumate ca reguli de conduită editorială, atât în virtutea caracterului lor de
obligaţie legală, cât şi cu convingerea că misiunea de interes public a radiodifuzorilor trebuie să se construiască
în materia oferită de comunicarea audiovizuală realizată prin respectarea legii.
NIVEL DE AUTOREGLEMENTARE
Prezentul cod nu dublează reglementările existente, ci le presupune ca elemente externe de
referin.ă pentru adi.ionarea de reguli sau principii suplimentare, care constituie în fapt materia
sa. Din acest motiv .i pentru a evita incoeren.a de a reproduce în domeniul autoreglementării
prevederi care sunt direct obligatorii prin lege sau legislaţie secundară şi nu pot fi asumate ca
facultative, nici chiar cele mai importante dintre reglementările legale nu vor fi regăsite în
conţinutul său.
PRINCIPII
Prezentul cod valorizează convingerea că obligaţia respectării legii şi a reglementărilor poate
coexista fără a intra în contradicţie cu nevoia pe care o au radiodifuzorii, producătorii, editorii
şi redactorii de a utiliza valorile care emerg din experienţă, bun simţ, repere editoriale şi etice,
atunci când se confruntă cu provocări editoriale sau când desfăşoară rutina activitaţii
editoriale obişnuite. „Intr-o lume perfectă ar funcţiona o singură reglementare: folosiţi-vă
propria si cea mai bună judecată!” (BBC Editorial Guidelines) Increderea publicului este o altă
valoare pe care o păstrăm ca reper şi ea poate fi câştigată numai prin imparţialitate şi
onestitate şi prin garanţia că se evită în orice moment inducerea în eroare a publicului sau
manipularea lui. Acurateţea prezentării adevărului nu se poate obţine numai prin simpla
prezentare a faptelor, ci doar în urma unui efort de a detecta aspectele relevante, de a
distinge evidenţa de prejudecată sau confuzie pentru a beneficia de funcţia de incertitudine, şi
de a descoperi adevărul acolo unde el se află (BBC-EG) Integritatea şi independenţa
editorială trebuie păstrată în fa.a oricăror interese externe, a oricăror presiuni politice sau
comerciale şi a oricăror interese personale. (BBC-EG) Conţinutul editorial trebuie să ofere
semnificaţie utilă pentru public, nu doar să îi stimuleze reacţii sau să il facă ţintă a mesajului
publicitar. Divertismentul oferă şi el acest tip semnificatie sub forma valorii construite cu umor,
bun simţ si bună inspiratie.
STANDARDE EDITORIALE
Radiodifuzorii pot asigura, individual, standarde editoriale care să contribuie la ridicarea
nivelului de educa.ie media al publicului .i nu vor promova practicile editoriale care sacrifică
performan.a editorială în favoarea compromisului cu solutii editoriale care conduc la
coborârea nivelui de civiliza.ie mediatică a publicului. Este dezirabil ca spatiul de desfăsurare
a competitiei între radiodifuzori să se pozitioneze în zona superioară a preferintelor publicului
şi să contribuie la ridicarea nivelului acestora.
PROMOVAREA ÎNŢELEGERII CORECTE A LEGISLAŢIEI
Radiodifuzorii vor acorda aten.ie, în măsura posibilului, promovării întelegerii corecte a
legislatiei din domeniul audiovizual sau din alte domenii si pentru eliminarea abuzurilor
generate de neclarităti legislative sau interpretări eronate ale reglementărilor, inclusiv prin
indicarea si relevarea în fata autoritătilor si a publicului a temelor si solutiilor reglementative
controversabile. In acest sens se va avea în vedere şi responsabilizarea celor implicati în
realizarea programelor în sensul evaluării critice a efectelor ce rezultă din difuzarea
programelor, atât sub aspect legal cât si sub aspecte nereglementate, dar semnificative în
raport cu drepturile si interesele altora.
INFORMAREA CORECTĂ
In măsura în care difuzează în principal sau secundar ştiri şi programe informative,
televiziunile sau radiourile trebuie să se comporte ca agentii socio-economice speciale ale
căror obiective antreprenoriale trebuie sa fie configurate pentru întrunirea condiţiilor de
furnizare a accesului la un drept fundamental, dreptul publicului la informare (Rezoluţia
Consiliului Europei 1003/93 referitoare la etica jurnalistică) Informatiile nu ar trebui să fie
tratate ca o marfă, ci ca necesare pentru a satisface un drept fundamental al ceta.eanului. În
acest sens, nu ar trebui să se exploateze nici calitatea si nici continutul stirilor sau opiniilor
strict pentru a mări audienţa ori veniturile obtinute din publicitate, ci pentru a satisface în mod
optim dreptul la informare, beneficiile în audienţă şi venituri, care sunt necesare şi legitime în
cazul radiodifuzorilor privaţi, ca suport al întregii lor activităţi, urmând a rezulta din excelenţa
indeplinirii acestei misiuni publice. (Rez COE 1003/93) Dat fiind că activitatea radiodifuzorilor
din zona programelor informative este una de “intermediere” între informaţia preexistentă şi
public, în sensul de furnizare a unui serviciu de informare, aceştia trebuie să asume faptul că
.i drepturile pe care le detin în legatură cu libertatea de informare depind de destinatarii
acesteia, adică de cetaţeni. Aceasta nu înseamnă însă că programele informative sunt doar
un simplu act de răspândire a informaţiilor, in timp ce interpretarea acestora ar fi atributul
prioritar al publicului. Dimpotrivă, informaţia conţine in sine traseul de la faptă la semnificaţie,
traseu care fără contribuţia interpretativă şi analitică a mass-media ar rămîne un simplu
labirint al confuziilor – cazul zvonurilor, care nu trebuie să constituie o materie primă pentru
media, este tipic în acest sens. In plus „libertatea in domeniul presei include, de asemenea şi
recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare” (teză în decizie CEDO).
Elementele de retorică constitutive comunicării umane nu pot fi cenzurate tocmai în cazul
mass-media audiovizuale. In sensul valorilor promovate de CEDO, libertatea de exprimare nu
se exercită numai pentru a difuza informaţii sau idei care sunt primite favorabil sau cu
indiferenţă, ci şi în cazul celor care şochează, contrariază, sau deranjează, cazuri in care
radiodifuzorii se vor asigura că difuzarea este motivată prin raţiuni de interes public.
Informarea corectă include si obliga.ia de a include aspectele cele mai semnificative pentru
via.a societătii, inclusiv cele cu relevantă pentru dezvoltarea acesteia în sens pozitiv. Dat fiind
că evaluarea unor asemenea caracteristici nu poate fi apanajul unei autorităti sau rezultatul
unei reglementări, acest principiu râmâne un “Principiu de relevanţă”, principiu asumat
individual de către radiodifuzor .i administrat după propria libertate de constiintă a celor care
participă la gestionarea lui , în condiţiile în care nu se poate impune o instanţă care să decidă
care anume aspecte sunt sau nu semnificative in sensul men.ionat. Respectul adevărului
presupune şi educarea capacităţii de a-l discerne si de a-l prezenta astfel încât efectul de
informare a publicului să fie maxim. Se recomandă ca verificarea legalită.ii con.inutului
editorial să fie integrată actiunii de determinare a adevărului .i creativită.ii editoriale într-un
mod care nu poate influenta si inhiba această ac.iune sau creativitatea mijloacelor de
comunicare editorială, în condiţiile în care verificarea legalitaţii va fi întotdeauna anterioară
difuzării programelor. Radiodifuzorii vor expune, dacă aleg să facă acest lucru, principiile
editoriale deopotrivă pentru a se identifica în faţa publicului, dar şi pentru a răspunde
aspiratiilor sale, ca şi pentru a-l educa în sensul familiarizării cu valorile mass-media.
JUDECĂŢILE DE VALOARE / OPINIILE
Desi opiniile sunt în mod necesar subiective şi, în consecinţă, nu pot si nu trebuie să fie
supuse criteriilor de corectitudine (după cum s-a exprimat CEDO „ judecăţile de valoare nu
trebuie să fie supuse probei veridicităţii”), trebuie totuşi să existe asigurarea că opiniile sunt
exprimate în mod sincer si etic şi că ele sunt fondate pe un suport faptic credibil şi suficient.
Opiniile care iau forma unor comentarii la adresa unor evenimente sau actiuni referitoare la
persoane sau la institu.ii nu trebuie sa încerce sa nege realitatea faptelor sau a datelor. În
exerciţiul activităţii editoriale trebuie să se manifeste atât respectul legitim şi reciproc faţa de
orientările ideologice ale editorilor si ale proprietarilor dar şi acceptarea faptului că această
activitate editorială este limitată de exigente imperative constând în raportarea de stiri corecte
si de opinii etice. Acest lucru este esential în vederea respectarii dreptului fundamental la
informare al cetaţenilor. (Rez COE 1003/93)
INDEPENDENŢĂ ŞI IMPARŢIALITATE
Independenţa şi imparţialitatea nu inseamnă neutralizarea valorii de adevăr a stirilor prin
prezentarea plată si neutralizarea reciprocă a informatiilor si a opiniilor contradictorii.
Continutul editorial va pune in evidentă opinia relevantă sau informatia de maximă
credibilitate, precizând însă caracterul relativ al veridicitătii, care în unele dintre cazuri, poate
fi stabilită numai în instanţele de judecată sau de evaluarea opiniei publice. Independenţa şi
imparţialitatea nu înseamnă a refuza evidenţa adevărului atunci când el se află cu în mod clar
de partea unora dintre cei aflaţi în dispută, cu excepţia cauzelor penale, unde evaluarea
aparţine exclusiv instanţelor de judecată. Realizatorii vor fi imparţiali din punct de vedere
politic în realizarea programelor, fără a fi însă opriti de la a avea convingeri politice proprii.
Continutul editorial va acorda importantă problemelor reale ale societăţii si nu va crea false
probleme sau nu va obtura aten.ia publicului cu probleme minore. Totodată se va avea în
vedere adresarea pe un public .intă, care poate fi diferen.iat pe capacitate de inţelegere,
informare .i preferinţe şi nu numai în func.ie de capacitatea de a răspunde la mesajele
comerciale, ci şi în paralel cu aceasta. Nu se va crea confuzie intre cele două planuri,
respectiv planul editorial .i cel publicitar, ci se va crea un cadru de repere care să ajute
publicul să le distingă pentru a extrage beneficiile disponibile în ambele. Interesele
commerciale ale societă.ilor de radio şi televiziune se vor putea exercita in limitele satisfacerii
interesului public sau, în situaţia cazurilor punctuale legitime în care nu există o relaţie directă
între acestea şi interesul public, fără a leza interesul public.
RESPONSABILITATEA EDITORIALĂ
Responsabilitatea editorială apar.ine radiodifuzorului în calitatea sa de societate comercială,
respectiv structurii de proprietate si conducere care răspunde de actiunile societătii
comerciale. Responsabilitatea editorială se constituie numai în raport cu şi este este
opozabilă numai dispoziţiilor legii audiovizualului si reglementărilor subsecvente ale codului
audiovizual. Orice conflict generat de conţinutul editorial care nu contravine însă acestor
reglementări nu antrenează responsabilitatea editorială a radiodifuzorului (ci responsabilitatea
civilă sau comercială, după caz.) Responsabilitatea editorială se asumă în cadrul exercitiului
politicii editoriale, de către conducerea societătii. Politica editorială reprezintă conceptia
asupra principiilor, regulilor si strategiei după care se structurează productia si/sau difuzarea
de continut editorial, inclusiv punerea ei în practică. Exercitiul ei poate fi delegat managerului,
editorilor sau realizatorilor de programe în mod expres, dar fără a transfera si
responsablitatea editorială. Radiodifuzorul poate interveni în activitatea editorială oricând
consideră necesar, si în special atunci când delegarea politicii editoriale nu produce efectele
prezumate. Instanta care detine dreptul de politică editorială beneficiază, impreună cu
realizatorii, de dreptul de confidentialitate a surselor, asa cum este prevăzut de lege.
Radiodifuzorul va stabili cu realizatorii de programe condi.iile care se aplică atunci când este
utilizat recursul la clauza de con.tiin.ă, respectiv la dreptul acestora de a nu actiona împotriva
convingerilor proprii, care trebuie acordat fără limite. Decizia de a face publică sau nu politica
editorială aparţine autorilor ei, în condiţiile în care politica editorială poate să îmbrace aspecte
de confidenţialitate care se supun regulilor competiţiei corecte. Acesta nu face însă mai puţin
importantă responsabiltatea editorială.
INTERESUL PUBLIC SI PROTECTIA DREPTURILOR PERSOANEI
Este de interes public atât protejarea drepturilor individului cât şi respectarea dreptului lui şi al
publicului de a fi informat în contextul asigurarii pluralismului surselor de informare. Libertatea
de exprimare este ea însăşi de interes public. Problemele de interes public sunt în mare parte
puse în discuţie în legătură cu figurile publice, respectiv persoanele care deţin o funcţie
publică sau care utilizează resursele publice, sau în sens larg, toţi aceia care joacă un rol în
viaţa publică, fie în politică, ecomomie, arte, sfera socială, sport sau în orice al domeniu, in
sensul definiţiei date de Rezoluţia 1165 (1998) a Consiliului Europei. No.iunea de figură
publică nu se restrânge deci la politicieni sau membri ai administra.iei, ci include personalităti
din diverse domenii a căror prezentă publică stârneste interes. Figurile publice trebuie să
admită că poziţia lor în societate îi expune la o presiune sporită asupra vieţii lor private. Mai
mult, „asteptarea legitimă de protectie a vietii private si a dreptului la propria imagine” nu
poate fi invocată în spatii în care se admite o expunere normală în faţa publicului si a presei.
Dat fiind ca persoanele publice contribuie la stabilirea standardelor sociale atât prin
diferfentiere cît si prin exemplu, cercul interesului public legitim ar fi prea ingust circumscris
dacă s-ar reduce numai la dezbaterea pe marginea reflectării unor comportamente care sunt
moral sau legal discutabile si nu ar include si reflectarea normalităţii comportamentului vietii
zilnice, dacă aceasta serveşte la formarea opiniei publice în chestiuni de interes general sau
la dezbateri de interes general. In acest sens şi programele de divertisment pot aborda viaţa
privată a persoanelor publice atât cu indreptăţirea dată de aspectele de interes public cât şi în
sensul că programele de divertisment sunt la fel de bine protejate de dreptul la liberă
exprimare. Valoarea de divertisment a continutului editorial poate constitui o contributie la
formarea valorilor publice si de aceea prezintă interes public. In cazul persoanelor care acced
în mod voluntar în viata publică, acestea nu mai pot invoca dreptul de a rămâne anonimi,
imaginea lor devenind într-un anume grad o proprietate publică la care mass-media poate
face apel pentru a intreţine dezbateri de interes public şi construcţia de valori ale vieţii
cotidiene. Prezentarea unor astfel de cazuri se va face numai dacă radiodifuzorii vor fi în
măsură să demonstreze că expunerea unor aspecte de viaţă privată, indiferent dacă
prejudiciază sau nu imaginea persoanei, reprezintă o contribuţie la dezbateri de interes
general care consolidează valorile societăţii contemporane. In sensul construc.iei de valori
civice, radiodofuzorii pot avea în vedere valorizarea principiilor anti-discriminare în mod pro-
activ, prin promovarea de continut care să conducă la întelegerea importantei patrimoniului
valoric al egalitătii în drepturi a persoanelor. In acest sens se va acorda atentie principiului
egalitătii dintre femei si barbati si combaterii prejudecătilor care contravin acestui principiu.
Radiodifuzorii vor respecta principiul prezum.iei de nevinovătie în sensul de a nu califica o
persoană ca fiind vinovată de comiterea unei fapte penale sau a unor contraventii înainte ca
acest lucru să fi fost stabilit prin parcugerea tuturor căilor de dezbatere în instantele de
judecată, iar acuzaţiile formulate la adresa sa vor fi prezentate ca relative. Aceasta
prezumpţie se aplică însă numai în cazul unor acuzaţii pentru fapte care pot face obiectul
instantelor de judecată. In măsura în care asemenea acuzaţii se formulează de către
politicienii care beneficiază de imunitate pentru declaraţii politice, contextul va fi prezentat ca
atare publicului. In mod corespondent, acuzaţiile pentru fapte de altă natură decât cele care
pot face obiectul instantelor de judecată vor fi prezentate ca nefiind purtătoare de alte
incriminări decât cele cu sens moral sau etic, care nu pot fi stabilite pe calea instantelor de
judecată.
REPREZENTAREA VIOLENŢEI
Reprezentarea violentei in programele de televiziune este limitata prin prevederile legii
audiovizualului precum si prin deciziile emise de CNA in aplicarea legii. Programe care contin
reprezentari ale violentei pot fi transmise in situatia in care ele nu afecteaza dezvoltarea fizica
sau mentala a minorilor, dat fiind caracterul limitat al violentei in cauza sau date fiind conditiile
speciale de programare a acestora si de marcare a lor cu avertizari, care, in general, exclud
accesul minorilor la difuzarea lor. Totodata, in privinta programelor care includ violenta,
trebuie distins ceea ce reprezinta continut nelegal, anume ceea ce nu poate fi transmis in nici
o situatie, de ceea ce poate fi transmis numai cu avertizari obligatorii sau numai la intervale
orare permise, precum si de ceea ce reprezinta continutul a carui difuzare nu incalca
prevederile legii dar care, de asemenea, contine o reprezentare a violentei si poate induce un
stress, sau poate induce comportamente nedorite. Aceste din urmă tipuri de programe, care
pot fi difuzate, dar a caror difuzare nu este dezirabila, dincolo de criteriile impuse de lege, pot
fi supuse unui regim de autoreglementare. Spatiul de actiune al autoreglementarii vizeaza
programe cu continut de violenta a caror difuzare presupune ca prevederile legale nu au fost
incalcate, dar care sunt supuse unor restrictii suplimentare. Ca urmare, nerespectarea
acestor restrictii de autoreglementare nu poate fi considerata o incalcare a legii sau a
reglementarilor CNA emise in aplicarea legii. Dat fiind ca lumea reala contine violenta, este
rezonabil ca televiziunea sa o reflecte, chiar daca aceasta poate produce o agresiune asupra
publicului, dar numai daca acesta agresiune este un efect secundar si este complementară
scopului motivat al informarii si avertizarii publicului. In sensul prezentului cod, prin violen.ă se
în.elege: “actiune de forta care agreseaza integritatea fizica sau psihica a individului pentru a-
i domina sau distruge identitatea umana.” Prezenta violentei in programe trebuie sa fie
intotdeauna justificabila editorial sau prin logica dramaturgica a programului, in sensul ca
trebuie sa stabileasca o relatie de continut informational sau spectacular cu publicul, care sa
se inscrie in datele interesului public specific domeniului audiovizual. Difuzarea de programe
care contin violenta gratuita (anume violenta care nu joaca un rol central in definirea
subiectului, a unui personaj sau a unei teme a programului ca ansamblu, la randul lui motivat
valoric) este interzisa prin lege. Violenta care are ca scop socarea publicului pentru a-i atrage
atentia asupra programului fara a- i oferi elemente necesare pentru a intelege justificarea
editoriala sau dramaturgica a acestuia, si care recurge la reactiile lui primare, nemediate de
resursele sale culturale si de civilizatie, trebuie evitata. Astfel, se va avea in vedere ca:
Difuzarea de programe care promoveaza sau elogiaza violenta este nedezirabila. Efectul
spectacular bazat pe violenta este de evitat. Programele pentru copii nu vor contine decat
grade reduse de violenta fizica, verbala sau emotionala. Violenta in termenii referentiali ai
lumii reale trebuie sa se distinga de violenta ca efect al fanteziei si sa fie supusa unei restrictii
mai accentuate in cazul unor elemente de continut similare. Reciproc, reprezentarea violentei
marcate drept imaginar poate fi mai larga. In programele care contin referiri la violenta reala
trebuie prezentate publicului efectele finale ale violentei asupra faptasilor si asupra victimelor.
Desi se admite ca in cazul filmelor de gen (actiune, sf, thriller) gradul crescut de conventie
permite o prezentare mai explicita a violentei, trebuie totodata avut in vedere ca in melodrame
sau telenovele conventia poate intensifica efecte nedorite, in perceptia sinuciderilor, de pilda,
care pot afecta publicul. In programele pentru copii cu personaje reale, violenta se va
prezenta numai daca este esentiala pentru dezvoltarea personajelor sau a intrigii. Programele
de animatie care contin violenta stilizata si non-realista nu vor avea violenta ca tema centrala
si nu vor stimula imitarea unor comportamente periculoase. Programele pentru copii vor trata
cu atentie teme care pot induce copiilor sentimente de insecuritate. Programele pentru copii
trebuie sa evite promovarea de comportamente imitative periculoase. Programele nu vor
contine scene de violenta realista care sa induca ideea ca violenta este modul cel mai eficient
de a solutiona probleme sau conflicte reale. Programele nu vor minimaliza efectele violentei
in viata reala. Programele nu vor contine elemente terifiante arbitrare, fara relatie de
continuitate cu tema programului. „Controlul parental” instituit prin reglementari aplicabile
programelor nu trebuie sa devina un substitut pentru responsabilitatea directa a parintilor,
ace.tia trebuind să fie avertizati de radiodifuzor în acest sens. Violenta in stiri si programe
informative: Violenta va fi prezenta in stiri si programe informative numai daca prezentarea ei
aduce o informatie relevanta pentru teme sociale de ansamblu sau specifice, sau daca este
necesara pentru a semnala si constientiza un pericol sau un risc general – individual sau
colectiv. Informatiile continand scene de violenta vor fi precedate de avertizari cu privire la
potentialul efect de stress pe care il pot avea asupra publicului in general sau asupra unor
categorii speciale (minori). Se va avea in vedere ca pozitia in jurnalele de stiri a reportajelor
continand violenta sa nu creeze elemente suplimentare de soc si sa nu afecteze identitatea
stirilor din imediata vecinatate. Informatiile despre incidente violente care pot afecta minorii
sau familiile trebuie prezentate intr- o maniera cat mai putin explicita. Daca acest lucru nu se
poate face, si daca nu se contravine interesului public al necesitiatii informarii eficiente,
acestea vor fi difuzate in intervale orare de regula inaccesibile minorilor. Respectul pentru
demnitatea fiintei umane impune reguli speciale prin care sa se evite excesul de realism
atunci cand sunt prezentate victime (in cazuri unde acest lucru are o motivare exceptionala).
Se va evita excesul prin cumul de difuzare de programe cu violenta motivate individual,
pentru a nu se crea ca rezultanta presiuni asupra publicului. Reportajele si stirile despre
evenimente conflictuale sau acte teroriste nu vor fi prezentate in asa fel incat a incite la
dezordine si violenta sau sa creeze panica. Prezentarea unor incidente violente sau a
urmarilor acestora nu va fi controlata si cosmetizata in asa masura incat relevanta informatiei
sa fie afectata sau sa se creeze o imagine falsa despre conditia umana. Totodata, trebuie
avute in vedere actiuni de stimulare a constructiei unei perceptii active a publicului, prin:
Educarea publicului pentru a intelege riscurile la care se expune in raport cu emisiunile care
contin violenta. Alfabetizarea televizuala: intelegerea modului in care poate fi selectata si
asimilata oferta de programe. Promovarea introducerii unui sistem tehnic de blocare
voluntara, de catre parinti, a accesului copiilor la emisiuni care conţin violenta (de tipul V-cip-
ului ) Promovarea educationala a deciziei si a mijloacelor necesare pentru a alege calitatea
drept criteriu in selectarea emisiunilor. Promovarea concertata a unor programe si strategii
care sa induca la public reactii valorice active fata de oferta de programe si care, drept
consecinta, sa promoveze competitia pentru audienta intre companiile de televiziune
preponderent pe vectorul calitatii programelor. Se va promova in emisiuni cultura respectului
reciproc si a depăsirii violentei, a spiritului civic si democratic. Se vor oferi cat mai multe
informatii despre caracterul programelor cu continut de violenta (prin EPG, teletext, programe
tiparite etc.) Se va promova in programe educatia pentru o lectura critica a imaginii, care sa
releve mecanismul implicarii individului in perceptia acesteia.
PREZUMTIA DE CREATIVITATE
Totusi, este specific pentru o parte din principiile formulate aici că nu pot decât să rămână la
nivelul de reper, fiind imposibilă o judecată asupra faptului dacă practica editorială se
conformează lor sau nu. Pentru noi este suficient însă ca aceste principii să constituie o
preocupare, iar punerea lor in practică să producă o valoare construită conform creativitătii
fiecărui editor. Acesta este principiul „prezumtiei de creativitate”.
Notă: Acest cod fost redactat avand ca referin.e, intre altele, următoarele documente: 1.
Commercial Television Industry Code of Practice – Australia January 2010 2. ACDIRT
Canada – l’Association des journalistes électronique- Code de déontologie 3. CAB Code
Regarding Violence in Television Programming 4. Canadian Association of Broadcasters’
Equitable Portrayal Code 5. Editors’ Code of Practice – United Kingdom 6. Code of Ethics for
the Austrian Press -Austria 7. Code of Ethics for the Press, Radio and Television- Sweden 8.
United Kingdom Code: Code on Standards of the Broadcasting Standards Commission 9.
Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul roman de presa 10. Codes of Journalistic
Principles / Europe 11. Reports on possible co-operative regulatory systems 12. Case of
Verein Gegen Tierfabriken Schweiz CEDO 13. Case of Von Hannover V. Germany CEDO 14.
The Editorial Guidelines BBC 15. The Ethical journalism initiative – Aidan White 16. Right to
one’s own image – ECHR judgments 17. Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
Ghid privind punerea în aplicare a articolului 8 ECHR 18. Libertatea de exprimare, Ghid
privind punerea in aplicare a articolului 10 al Convenţiei europene pentru Drepturile Omului
19. The Media Self-Regulation Guidebook 20. The Public Interest,the Media and Privacy –
David E. Morrison,Michael Svennevig 21. OFCOM Code on Fairness and Privacy 22.
OFCOM Code on Standards 23. CRP / recomandare privind auto-reglementarea relatiilor
profesionale 24. Parliamentary Assembly on privacy /rezolutia COE nr 1165/1998 25.
Rezolutia COE 1003/1993 etica jurnalismului 26. Statutul jurnalistului / COM 27. Statutul
ziaristului din Societatea romana de televiziune 28. Statement of Principles of Radio and
Television Broadcasters – The National Association of Broadcasters – SUA